Sunt atatia ani care s-au scurs, atatea evenimente, atatea amintiri incat e greu sa ma “intorc” la perioada care a inceput in anii 1963 (fara ai socoti pe cei de inceput dupa  terminarea facultatii in anul 1958) si s-a terminat in anul 1979 cand am parasit Romania. Am venit in Institut, pe atunci se numea ICTc in Iulie 1966, dupa cativa ani petrecuti la munca de …jos. Am simtit dela inceput, nivelul ridicat, profesional al colectivului, in care se remarca printre altii, d-l (pe atunci « tov. » !?) Sinnreich. Dupa cativa ani, mutarea in cladirea telefoanelor, mutare facuta cu propriile forte si in care trebuie sa scot in evidenta, entuziasmul cu care se implica in aceasta munca fizica, Fanel Serbanescu, Rache Radulescu, Dinu Spataru, desi cu o mana in ghips, desigur si altii. Clima de lucru era foarte serioasa, de un nivel profesional ridicat

Dupa mutare, am stat printre  altii tot cu Fanel in aceeasi sala, pe usa de intrare scria ca in pauza de pranz, „se face Yoga un sfert de ora, nu deranjati!”. Era si o atmosfera de prietenie, evenimentele personale, zile de nastere, onomastici, etc. erau  serbate, bineinteles cu acceptul conducerii institutului, deja era Dl. Sofronie. Dar nu se exagera, colectivele erau puse pe treaba, chiar fara ca Sofronie si deja Henry sa aiba nevoie de a te atentiona si …aduce pe calea buna. Era perioada cand s-au pus bazele realizarii in tara a echipamentelor telefonice analoage de mare capacitate, incepand cu 60 canale si terminand cu 2700 canale. Nu vreau sa nominalizez persoane, memoria ma face sa nu indrasnesc acest lucru,  cu totii am contribuit fie cu cunostintele teoretice fie cu cele practice. Daca  rodul acestei activitati a fost la inaltimea asteptarilor, este cred de discutat, sunt multe de spus si pozitiv si negativ, in care colaborarea cu Electromagnetica a jucat un mare rol. Colectivul s-a imbogatit cu tineri si tinere, entuziasti si bine pregatiti. Evolutia technica si preocuparile eminentilor cenusii, unde trebuie sa-i amintesc pe Henry , Sofronie, Fanel, dar si altii pe care ii rog sa nu se supere daca nu-i pomenesc, ne-a obligat sa se treaca la technologia digitala. S-a infiintat  laboratorul digital, condus de Andrei, eu ramanand sa duc mai departe ce s-a inceput  cu partea analoaga. Andrei a realizat un ceas digital care confirma „minunile” pe care aceasta tehnica le poate aduce. Bineinteles ca activitatea laboratorului digital era substantial coordonata de Henry, care …nu corespundea d.p.d.v. politic ???, functie de ordinele date de”sus”, d-l director trebuia sa-l dea pe „linie moarta” si sa transfere conducerea, desigur formal, pe mana altora, aparand notiunea de „triumvirat”, in care ma gaseam si eu, un subiect pe care nu vreau sa-l desvolt, dar se cunoaste. Asa ca eu am condus proiectul cu terminalul de 2700 canale (multiplexul)  si in anul de gratie 1979 m-am dus cu Petrache la Cluj sa-l punem in functiune pe traseul Cluj-Feleac, partea de linie conducand-o Dinu. Cu Petrache (ce-o mai fi cu el?) am locuit la hotel cum era obiceiul atunci, in aceiasi camera. La televiziune am vazut o emisiune care arata o femeie ce fugise in vest si care se intorsese din cauza grozaviilor ce i se intamplase! Eu, nu m-am lasat influentat si dupa o luna am parasit definitiv Romania. Dupa ani cand m-am intalnit cu Sofronie la o bere, mi-a spus ca a fost foarte suparat ca l-am lasat descoperit si ca au mai fost multe probleme care a trebuit sa fie rezolvate de altii in locul meu. Trebuie sa spun ca imi pare rau de asta, dar motivele plecarii erau mult prea serioase pentru a regreta pasul facut.Trebuie sa spun ca activitatea mea profesionala s-a impartit egal in 2 parti, primii 20 de ani in Romania, ultimii 20 de ani in Germania, la Siemens, de unde am iesit la pensie in anul 1999. Cu fostii colegi dela Siemens ma intalnesc odata la 3 luni intr-un local aici in Munich, pacat ca nu putem face acelas lucru cu fostii colegi din Romania. E bine insa si asa, virtual, ca urmare a initiativei lui Henry!

Sandulache

Puteți scrie lui Constantin Săndulache la sandulache@t-online.de