File din Istoria ICPTc ( LCT)

 

Introducere

Ideea publicarii unor amintiri referitoare la ICPTc mi-a venit dupa ce am luat cunostinta de publicarea in Ungaria a unei lucrari a lui Gy Lajtha, fost director stiintific al Institutului de Cercetri de Telecomunicatii din Budapesta, vechi prieten si cunostinta a multor cercetatori din ICPTc. Lucrarea a fost intitulata: “50 de ani de cercetare/dezvoltare in Ungaria-Oameni si fapte”. In lucrare erau mentionate principalele etape in realizarea si dezvoltarea telecomunicatiilor din Ungaria. Un subcapitol a fost intitulat “Sofronie Stefanescu” care contine principalele contributii si colaborari care s-au efectuat intre ICPTC si PKI pe o lunga perioada de timp. In cele ce vor urma voi incerca sa descriu principalele realizari obtinute de cercetatori in perioada ultimilor 50 de ani in ICPTc. Mentionez ca nu am beneficiat de niciun document si relatarile care urmeaza se bazeaza numai pe amintiri subiective. Daca vreun eveniment sau vreun coleg nu va fi mentionat imi cer scuze, deoarece trecand zeci de ani multe s-au estompat si sunt mai putin prezente in memoria mea.

Momentul  „zero” (1954) in nasterea primei Institutii de cercetare din tara poate fi considerat momentul in care Prof Spataru Al. a primit incredintarea din partea Ministrului ( in functie ) al Postelor si Tc sa infiinteze un Institut de Cercetari in domeniul Tc. Se dispunea de o echipa de cativa tineri ingineri (Raducanu Gh, Gheron A, Luncescu N, Antonescu G, Pana L.). Toti erau specialisti in domeniul Radio si isi asumasera sarcina construirii primei Statii de emisie  de Tv din tara. Unitatea de cercetare trebuia sa aiba profil si preocupari in domeniul Tc adica sa implice si activitati in domeniul Telefoniei care era sector preponderent in cadrul MPTc ( Ministerul (Postelor si Tc ). Modelul ales de Prof. Spataru a fost LCT (Laboratoire Central de Tc) din Franta. Pentru a exista preocupari si activitati in domeniul telefoniei trebuia infiintat si un sector specific. In acest scop s-a facut apel la DTMB (Directia de Tc a Municipiului Bucuresti) ca sa nominalizeze un inginer. Am fost selectat eu , am sustinut un Intrerviu cu Prof Spatru si am fost angajat ! La inceput a trebuit sa ma integrez in Colectivul de cercetare existent. M-am ocupat de adaparea etajului de iesire (putere) al Statiei de Tv in constructie (deoarece transferul de putere in antena era deficitar). In anul urmator dupa infiintarea Laboratorului, colectivul de cercetatori existent  a fost suplimentat cu o echipa de tineri absolventi de la IPB ( Institutul Politechnic Bucuresti) formata din inginerii Sinnreich H., Zamfir G. devenita ulterior Bengulescu G., Bengulescu D., Rodeanu E. si Segal V.

Heinrich Sinnreich

Statia in constructie avea nevoie de un subansamblu important denumit Sincrogenerator. Tanarul absolvent H. Sinnreich si-a asumat raspunderea sa construiasca acest subansamblu insa a solicitat Profesorului Spataru ca altcineva sa-i construiasca” linia de intarziere necesara. Aceasta sarcina mi-a fost incredintata mie. Am studiat si construit aceasta linie (formata din 48 de celule de intrarziere) pe care tanarul H. Sinnreich a inglobat-o in sincrogenerator. Asa m-am cunoscut si am inceput colaborarea cu H. Sinnreich.

In acea perioada a aparut tranzistorul care urma sa revolutioneze tehnica telecomunicatiilor. Eu am intrevazut posibilitatile si avantajele acestor componente. Colegul cu care colaboram si si-a asumat sarcina in acest domeniu a fost Biro Paul. Deoarece Biro P. a emigrat a trebuit sa fac apel la un alt colaborator. M-am adresat in acest sens tanarului H. Sinnreich care mi-a solicitat ca timp de una luna sa nu aiba alte sarcini decat sa studieze o cartea nou aparuta “Transistors circuits – Shea”. Am fost de acord. Exact dupa termenul stabilit colegul Sinnreich a trecut la masa de lucru si a construit primul amplificator cu tranzistoare (de performanta medie importate din URSS). Mi-am propus impreuna cu tanarul colaborator sa incepem sa studiem cercetarea si elaborarea unor echipamente multiplexe de telecomunicatii. Mentionez ca la acea data in tara nu exisata nicio activitate de productie pentru echipamente de Tc.

Ne aflam la cativa ani dupa terminarea celui de al 2-lea razboi mondial. Inainte de razboi a existat SAR de Telefoane (Societate Romano Americana de Telefoane). Exista un numar extrem de redus de echipamente de transmisiuni telefonice. Acestea erau construite pe un sistem de “boxe“ in care erau dispuse componentele. In momentul unei defectiuni se depista “boxa respectiva “ care era trimisa la Londra pentru reparare. Acesta era stadiul existent in tara noastra dupa razboi. Primul echipament pe care l-am studiat si elaborat impreuna cu colegul H. Sinnreich a fost un repetor cu tranzistoare (RVT). Acesta era un amplificator care se instala pe o linie telefonica cu doua fire si trebuia sa amplifice in ambele directii. A fost realizat prototipul si apoi s-au fabricat cateva exemplare. Incurajati ne-am propus sa trecem la studiul si elaborarea unor prototipuri de sisteme multiplexe telefonice (echipamente care transmit mai multe convorbiri telefonice pe aceleasi doua fire). Primul echipament studiat si cel mai simplu a fost un sistem cu una cale denumit ST1 (Sistem cu tranzistoare cu una cale). Acesta functiona pe doua fire telefonice (banda de frecventa era situata deasupra benzii vocale). A fost elaborat prototipul respectiv si fabricat in mai multe exemplare. In continuare, dupa succesul obtinut, am decis sa trecem la elaborarea unor sisteme multiplexe de mai multe cai. Circuitele de transmisie disponibile erau in general linii aeriene. Primul sistem multiplex studiat si elaborat a fost unul de 3 cai (3 convorbiri simultane pe aceeasi pereche de fire).

Nu aveam dificultati deosebite pentru calculul subansamblelor (filtre, amplificatoare, etc.) insa aveam in proiectarea Sistemelor “ca ansamblu” si in special in calculul puterii insumate in cazul mai multor canale. Situatia a fost depasita dupa ce eu am facut o vizita la ȚNIS (Institutul de Cercetari din Moscova) unde am primit informatiile necesare. Sistemul ST3 (Sistem telefonic cu trei cai cu tranzistoare ) a mai fost prevazut si cu posibilitatea transmiterii a 3 cai telegrafice simultane. A fost pus in fabricatie la intreprinderea Electromagnetica si utilizat in multe statii telefonice din tara. Nu ne-am oprit aici si am trecut la studiul si elaborarea prototipurilor si punerii in fabricatie si a altor echipamente.

In paralel cu activitatea de cercetare am continuat si cu formarea profesionala. Astfel amandoi ne-am inscris la doctorat, imediat ce acesta a fost organizat in Romania. H. Sinnreich si-a publicat rezultatele intr-o revista vest-europeana de mare prestigiu (AEÜ), iar eu am scris un manual de proiectare a filtrelor care a fost tradus ulterior in limba frnceza.

Urmatorul echipament din familia sistemelor multiplexe l-a reprezentat un sistem de 12 cai pe cablu. In acest caz am beneficiat si de colaborarea catorva specialisti de la DTMB. Am continuat aceasta activitate de elaborare de sisteme multiplexe de 8 cai (SDS – de distanta scurta) si cu un sistem de 24 cai telegrafice. In acest fel a luat fiinta la uzina Electromagnetica o sectie de fabricatie care functiona pe baza echipamenelor elaborate de ICPTc. Familia de sisteme multiplexe a continuat sa fie elaborata cu 60-900, iar in timpul revenimentelor din 1989 aveam in studiu unul de 2700 de cai. Mentionez ca in acest fel ne situam la acelasi nivel de elaborare si fabricare de sisteme multiplexe telefonice cu tari avansate europene. In studiul si proiectarea sistemelor multiplexe responsabilitatea proiectarii circuitelor pasive (filtre, egalizoare, etc.) mi-a revenit mie, iar cea a circuitelor active (amplificatoare, modulatoare, oscilatoare) colegului Sinnreich.

Sisteme digitale

In acea perioada a aparut un nou tip de transmisiuni telefonice cunoscute sub denumirea de PCM (Pulse Code Modulation) care foloseau transmiterea sub forma digitala a informatiilor. Cel care a militat si a fost primul care si-a asumat sarcini in acest domeniu a fost colegul H. Sinnreich. Primul si principalul echipament studiat si elaborat a fost PCM-30 care a fost fabricat intr-un numar redus de exemplare. Aceasta activitate de elaborare si punere in fabricatie de sisteme multiplexe de complexitate crescuta a continuat pana in anul 1989.

Activitatea in domeniul transmisiilor digitale a fost preluata in totalitate de colegul si amicul meu H. Sinnreich. De data aceasta nu a mai beneficiat de colaborarea mea, eu trebuind sa preiau o alta activitate nou aparuta la acea data si anume utilizarea calculatoarelor in proiectarea circuitelor si echipamentelor si retelei de telecomunicatii. Trebuie sa mentionez ca datorita spiritului de cercetator al colegului H. Sinnreich s-au studiat si aplicat mereu tehnologiile de varf nou-aparute, el fiind in permanenta in elementul initiator si motor. As mentiona ca fara aportul permanent si sustinut al colegului H. Sinnreich ICPTc nu nu ar fi devenit Instituria de prestigiu cu care ne mandrim in prezent si despre care scriem cu atata deagoste si respect.

Serbanescu Alexandru

Dupa promovarea mea ca Director Stiintific al Institutului sarcina de Sef al Laboratorului TT ( transmisiuni telefonice ) a revenit tanarului ing Alex Serbanescu.

In anii 1969-1970 eu am beneficiat de o bursa de cercetare pe care am desfasurat-o la TU München. Reintors in Institut mi-am propus sa-mi mobilizez colegii in vederea utilizarii calculatorului electronic in studiile noastre. La acea data nu beneficiam de niciun specialist care sa poata sa sustina cursuri in acest domeniu. De aceea am luat hotararea de a face apel la doi cercetatori din Institut pentru a putea tine prelegeri in vederea formarii celorlalti colegi. Eu nu mi-am asumat sarcina in acest sens deoarece limbajul pe care il cunosteam (Algol) s-a dovedit neperformant in fata noului limbaj Fortran. Am facut apel in acest sens la doi tineri cercetatori, respectiv Serbanescu Alex si Negulescu D.

Aplicatiile utilizarii calculatoarelor au aparut imediat. Dintre lucrarile care au marcat activitatea ing. Alexandru Serbanescu as mentiona pe langa cea de proiectare a multor circuite pasive necesare sistemelor multiplexe si activitatea de sustinere si proliferare a utilizarii calculatorui in proiectarea circuitelor. In acest domeniu a elaborat o remacabila Teza de Doctorat care a a avut ca tema Proiectarea Filltrelor cu o noua metoda precum si Realizarea unui Program de Calcul referitor la Analiza Circuitelor.

Ajuns la o maturitate de pregatire profesionala ing. Serbanescu Alex a renuntat la activitatea de cercetare , a parasit Institutulul pentru a imbratisa o cariera didactica. A trecut cadru didactic la Academia Technica Militara unde a ajuns repede Profesor si Sef de disciplina. Activitatea si personalitatea sa au fost recunoscute international si a fost in mod frecvent invitat la Universitati de prestigiu din Franta pentru a sustine prelegeri sau pentru a participa la evaluarea unor lucrari din domeniu. A scris si publicat un numar imptresionant de carti in domniul transmisiunilor de Tc.

Andrei Vasilescu

 In Institut se resimtea lipsa preocuparilor in domeniul centralelor telefonice automate care reprezentau echipamente preponderente in reteaua de telecomunicatii. La un moment dat am primit sarcina din partea ministrului Tc (Gh. Airinei) –un excelent conducator si specialist-de a infiinta un laborator de cercetare in acest domeniu.

In tara si in Institut lipseau specialisti care sa preia sarcina conducerii acestui laborator. Din acest motiv am fost obligat sa fac apel la un tanar si talentat cercetator din institut si anume Vasilescu Andrei care a dovedit ca a meritat din plin increderea acordata.Numirea si promovarea sa nu au fost facute fara dificultati caci pimul care s-a opus a fost el insusi. A trebuit sa fac uz de procedee “neortodoxe “ sa-l conving sa devina “mebru de partid”, caci altfel nu putea fi promovat si apoi ca Sef de Laborator! Voi mentiona in continuare numai cateva dintre realizarile de succes ale acestui nou Laborator.

Ceausescu dorea sa creasca veniturile la bugetul statului. A fost informat ca ar exista o sursa de venituri daca in domeniul Tc s-ar “ taxa” convorbirile telefonice in functie de durata. Ministrul Airinei a primit sarcini in acest sens si a facut apel pentru rezolvare la Institut. Sarcina de studiu si elaborare a echipamentelor necesare a revenit noului Laborator de comutatie. Nu beneficiam de nicio documentatie si am facut apel la Institutul cu care aveam o colaborare excelenta (PKI Budapesta) care ne-a trimis un studiu cu solutiile de principiu. Pe baza acestui studiu tanarul inginer Vasilescu Andrei, cu spiritul, sau inovator a gasit o solutie simpla si eficienta prin utilizarea unei “pendule” pentru marcarea impulsurilor de taxare.

O alta activitate cu care institutlul (Laboratorul de comutatie) a surprins foarte placut specialistii din domeniu a fost cea legata de elaborarea registrelor electronice.

Centralele telefonice invechite aveau nevoie de modernizare. Registrele (circuitele inteligente ale centralei) erau realizate cu relee electromagnetice si ocupau o rama de 2,7 m inaltime si 1 metru latime. Studiul acestor registre a fost incredintat si realizat cu succes de catre un colectiv condus de catre colegul Bogdan Alexandru. Surpriza a fost totala cand institutul a prezentat un registru electronic construit pe o placa cu circuite integrate.

Laboratorul de comutatie a avut si multe alte realizari importante. As mentiona “concentratoarele electronice” legate de numele unui alt specialist de exceptie, respectiv Stefanescu Dan.

O alta lucrare de o complexitate crescuta a reprezentat-o studiul si realizarea unui echipament care sa dirijeze si sa diagnosticheze ceea ce se numeste intretinerea centralizata a Centralelor telefonice din Bucuresti.

Colectivul de proiectare al retelelor telefonice

Calculatorul ca mijloc excelent de calcul nu a fost folosit in institut numai in proiectarea circuitelor. Acesta a fost folosit deopotriva si in proiectarea optimizata a retelelor telefonice. A fost organizat un colectiv specializat condus de Banu Stefan care a realizat un set de programe remarcabile privind amplasarea optimizata a centralelor telefonice si a intocmit un studiu de prognoza a dezvoltarii retelei in diferite orase sau regiuni. Aceasta activitate a avut un deosebit impact economic.

Statia de receptie de pe satelit Cheia

In anul 1980 Ceausescu a dispus sistarea tuturor importurilor in vederea achitarilor datoriilor externe. In acea perioada Ministerul Postelor si Telecomunicatiilor dispunea pentru realizarea legaturilor telefonice internationale (in special transoceanice) de o moderna statie de receptie de pe satelit instalata in statiunea Cheia si si-a dorit si a propus dublarea capacitatii statiei. Aparatura era achizitionata de la firma NEC (National Electric Company) din Japonia. Nedispunand de fondurile de investitie necesare, Ministerul a facut apel la institut pentru realzarea obiectivului propus.

Problema nu era deloc usoara, toate subansamblurile statiei erau de banda larga si ar fi suportat dublarea benzii de frecventa necesara. Singurul subansamblu care trebuia inlocuit il reprezenta cel al filtrelor de frecventa intermediara. Acestea erau construite in banda de frecventa de 70Mhz, banda care pentru specialistii din TT era prea inalta. Frecventa maxima folosita in echipamentele TT era de 12 Mhz, iar pentru specialistii radio era prea joasa, ei folosind banda in microunde. Mi-am asumat aceasta sarcina si am cooptat un excelent tehnician si anume Siminescu Victor. A trebuit sa studiez si sa utilizez un nou tip de filtre (care necesitau o corectie a timpului de propagare mai redusa) si astfel a fost posibil ca noile filtre sa poata fi introduse in locul si spatiul vechilor filtre. Lucrarea a necesitat multe deplasari la statia Cheia, insa in final s-a incheiat cu succes si statia a functionat multi ani in noua constructie.

ICPTc – “Scoala” in domeniul telecomunicatiilor

ICPTc nu a fost numai o prestigioasa institutie de cercetare tehnologica ci si o adevarata scoala in domeniu. Datorita caracterului inovativ al temelor de cercetare specialistii institutului erau obligati la ceea ce se numeste “formare continua in domeniu”.

Evaluarea lucrarilor de cercetare si a nivelului de pregatire al specialistilor institului avea un caracter eficient si democratic. In institut a fost organizat asa numitul “Consiliu Stiintific”. Membrii consiliului erau cercetatori care s-au remarcat in timp prin realizarile lor. Pe baza unui plan periodic fiecare cercetator isi prezenta in scris si verbal lucrarile in fata consiliului unde aveau loc adevarate dezbateri legate de tema prezentata. Eu in calitate de Presedinte al Consiliului aveam sarcina de a veghea asupra nivelului si caracterului dezbaterii astfel incat acestea sa fie obiective si sa nu degenereze.

-Pentru formarea continua a cercetatorilor in fiecare laborator a fost instalata cate o “tabla” si exista un plan de expuneri in care cercetatorii isi prezentau diverse lucrari in fata colegilor. Chiar si in biroul Direcorului exista o astfel de tabla si deseori aveau discutii profesionale pe diverse teme.

-Rezultatele cercetarii erau de asemenea prezentate la diverse sedinte nationale de comunicari stiintifice.

-In vederea diseminarii cunostintelor au fost organizate “vizite” la diverse Directii judetene de Tc unde spcialistii institutului prezentau rezultatele lucrarii de cercetare, iar specialistii locali informau despre necesitatile lor.

ICPTc – promotor national al noilor tehnologii

De mentionat ca au existat reale preocupari ca imediat dupa ce aparea pe teren international o noua tehnologie in domeniul telecomunicatiilor aceasta sa fie studiata si aplicata in primul rand in Institut. As mentiona cateva exemple:

-utilizarea tranzistoarelor in constructia echipamentelor de transmisiuni telefonice;

-utilizarea circuitelor integrate si a microprocesoarelor;

-utilizarea transmisiunilor digitale;

-utilizarea calculatoarelor si proiectarea circuitelor si a retelelor telefonice.

Regrete

Daca regret ceva din intreaga activitate, atunci regret faptul ca nu am reusit sa-mi conving colegii sa scrie si sa publice asa cum am facut-o eu.

Viata a aratat, din pacate, ca rezultate remarcabile din cercetare datorita evolutiei rapide a tehnicii si tehnologiilor au fost estompate si uitate. Ceea ce ramane insa nealterat in timp sunt lucrarile publicate. 

Recunoastere internationala

Datorita pregatirii profesionale de exceptie obtinuta in cadrul Institutului o parte importanta a cercetatorilor din cadrul ICPTc si in special ai Laboratorului TT au simtit ca au o pregatire profesionala de nivel international si au emigrat in diverse tari unde au facut carierere profesionale remarcabile.

As mentiona dintre acestia pe: H Sinnreich, Niculescu Teodor, Popescu Adrian, Bogdan Alex, Spataru Dinu, Constntinescu M, Moisil M.

Incheiere

Institutul (laboratorul TT)a avut in componenta sa cercetatori de reala valoare care in decursul timpului au elaborat lucrari remarcabile.Am consacrat capitole separate celor care in timp au fost si sefi de colective sau de Laborator. Ii asigur ca nu i-am uitat n nici pe ceilalti si nici valoroasele lor lucrari

O mentiune deosebita pentru Gheorghiu D., fost tehnician in colectivul condus de Sandulache C. care azi este prof Universitar si Prorector al Universitatii Titu Maiorescu Bucuresti.

Sofronie Stefanescu

Noembrie 2015

Note biografice

Profesor Doctor Inginer Sofronie Ştefănescu

 Eu, Sofronie Ştefănescu , m-am născut în Comuna Goicea Mică, judeţul Dolj, din părinţii Ilie şi Gheorghiţa Ştefănescu (născută Gurgui, în comuna Bârca, Dolj )

Cursurile Şcolii Primare le-am urmat în comuna natală (Goicea Mică).

Părinţii au fost agricultori cunoscuţi şi respectaţi în comună pentru hărnicia lor.

Casa construită de părinţi şi în care m-am născut şi am copilărit poate fi considerată tipic Goiceană şi este ilustrată în fotografiile de mai jos:

Vedere generală a casei părinteşti

Interiorul unei camere a casei părinteşti

Dovada celor menţionate o constituie faptul că la Concursul de Bun Gospodar organizat de către Ministerul Agriculturii şi Domeniilor din anul 1939, tatal meu a obţinut Diploma de Argint

Diploma de argint obţinută de Ilie Ştefănescu la Concursul de Bun Gospodar

Dupa terminarea cursurilor Şcolii primare, am participat la un concurs extrem de exigent de admitere la Liceul Militar « D. A. Sturdza »  din Craiova. La concurs s-au prezentat peste 300 de candidati pentru 36 de locuri şi am fost admis pe locul 3.

Motivele alegerii pentru studii a Liceului militar au fost determinate în primul rînd de faptul că acesta acorda bursă integrală pe tot timpul liceului, de prestigiul de calitate în pregatirea şcolară, dar şi de două exemple din comuna, respectiv a lui Constatntin Cioroianu, elev al Liceului Militar din Craiova, care a ajuns la gradul de General şi al lui Ştefan Ştefănescu, elev al Liceului Militar din Predeal, ajuns membru al Academiei Romane.

Imagine împreuna cu părinţii mei, din clasa I-a a Liceului Militar

In timpul liceului m-am remarcat prin aptitudinile mele in domeniul pregătirii matematice. Dovada a reprezentat-o Gazeta Matematica unde am fost evidenţiat ani de-a rîndul pentru activitatea desfăşurată.

Ultima clasa de liceu (a 12-a), am urmat-o la Colegiul Naţional Nicolae Bălcescu din Craiova, deoarece în anul 1947 toate Liceele Militare din ţară au fost desfiinţate.

În anul 1949 am participat la Concursul de Admitere la Institutul Politehnic Bucureşti – Facultatea de Electrotehnică. Ca urmare a excelentului rezultat obţinut am fost selecţionat printre cei 4 studenţi care au fost trimişi să studieze ca bursieri ai statului Roman la Universitatea Politehnică din Budapesta, în Ungaria.

Deşi nu am cunoscut limba maghiară şi nu am făcut nici un an pregătitor, datorită ei pregătirii din domeniul matematicii şi a fizicii am absolvit în anul 1953 Facultatea de Telecomunicaţii obţinînd Diploma de inginer, cu calificativul maxim.

În anul 1954 m-am înapoiat în ţară şi m-am angajat ca inginer la Direcţia de Telecomunicaţii Bucureşti.

Pe parcursul întregii mele cariere am acodat un interes aparte pentru activitatea tehnico- ştiinţifică.

Din acest motiv, în anul 1954 am fost angajat pe bază de concurs la nou înfiinţata instituţie de cercetare în domeniul Telecomunicaţiilor, care era atunci Laboratorul de Cercetari in Telecomunicaţii (LCT) din Bucureşti.

Aici în cadrul unui extrem de restrîns colectiv de cercetători am participat la proiectarea, construcţia şi punerea in funcţiune în anul 1954 a primei Staţii de emisie de Televiziune din Romania.

Mi-am continuat activitatea de studii şi cercetări în domeniul Telecomunicaţiilor pînă în anul 1990. Rînd pe rînd aici am trecut prin toate treptele ierarhice existente: Cercetător principal, Şef de Laborator, Şef de Secţie, Director adjunct ştiinţific şi Director. În funcţia de Director al Institutului de Cercetări de Telecomunicaţii, m-am mentinut mai bine de 20 de ani.

Activitatea mea de bază a fost însă, în permanenţă, cea de cercetător ştiinţific. Domeniul meu de activitate a fost studiul, proiectarea şi punerea in fabricaţie a Echipamentelor Multiplexe Telefonice (aparatură care permite transmiterea simultană pe aceeaşi pereche de fire telefonice a mai multor convorbiri).

Rînd pe rănd am participat la studiul şi punerea în fabricaţie la Întreprinderea Electromagnetica din Bucureşti a Sistemelor multiplexe cu 1 cale, 3 căi, 24 căi, 60 de căi şi 960 căi telefonice. Numărul de căi exprimă numarul de convorbiri simultane ce se pot efectua pe aceiaşi pereche telefonică.

Un exemplar din aceste echipamente (de 3 căi tip ST3) a funcţionat o perioadă îndelungată şi la Centrala Telefonică din comuna Goicea, conectînd centrala telefonică a comunei cu centrala din Craiova.

Activitatea mea profesională nu s-a limitat numai la studiul echipamentelor telefonice convenţionale.

Am urmărit cu atenţie evoluţia ştiinţei şi tehnicii şi m-am angajat de fiecare dată la studiul fiecarei noi apariţii tehnico-ştiintifice. Exemplu a fost cel al Tehnicii Digitale care se aplică şi azi precum şi la studiul unor staţii de Recepţie de Televiziune de pe Satelit. Astfel in anul 1980 am participat si am condus proiectul de dezvoltare a Staţiei Naţionale de recepţie de pe Sateliti de la Cheia (localitate lîngă Braşov)

În anul 1964 am obtinut titlul de Doctor in Ştiinţe Tehnice acordat de Institutul Politehnic Bucureşti.

În anul 1986 am fost decorat cu Ordinul « Meritul Ştiinţific» cu ocazia Centenarului Academiei Romane.

Am scris si publicat numeroase cărţi şi articole ştiinţifice printre care cea mai importantă este « Filtre Electrice » (1964), Editura Tehnica Bucureşti. De menţionat că această carte de 733 pagini a fost ulterior, în anul 1972 tradusă şi editată sub denumirea de « Filtres Electriques » de către două mari edituri din Paris, respectiv Editura Masson et Cie şi Eyrolles. O perioada indelungată această carte a servit ca manual de referinţă nu numai în Franţa, ci şi în multe alte ţări francofone.

Alte apariţii importante ;

« Filtre » Editura Tehnica Bucuresti 423 pagini, 1987

« Filtre de înaltă frecvenţă şi circuite corectoare », Editura Tehnică Bucureţi, 462 pagini, 1988.

Ca urmare a acestor apariţii am fost citat de către o mare Universitate din SUA ca fiind unul dintre primii 10 specialişti ai lumii din domeniul meu de activitate.

Am fost apreciat şi recunoscut ca specialist în domeniul utilizării tehnicii de calcul. Am elaborat numeroase programme de calcul care fie au fost utilizate pentru proiectarea circuitelor necesare activităţii de cercetare, fie au fost incluse în carţile şi articolele publicate.

În anul 1969 am obţinut pe bază de concurs internaţional o bursa de studii si cercetare pe o perioadă de 2 ani oferită de cea mai prestgioasă Fundaţie din Europa şi poate şi mondială, respectiv Fundaţia Humboldt din Germania. Activitatea de cercetător din cadrul acestei burse de studii am desfăşurat-o la una dintre cele mai prestigioase Universităţi Tehnice din Europa, respectiv la Universitatea Tehnică din München, Germania.

Activitate cu caracter de Colaborare Tehnico Ştiinţifică Internaţională

 Ca urmare a prestigiului ştiinţific recunoscut pe scară internaţională am fost ales pentru perioada de studii 1975-1980 Vicepreşedinte al Grupului de Studii GAS 3 din cadrul Uniunii Internaţionale de Telecomunicaţii, organizaţie din cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) cu sediul la Geneva.

Cu un semicentenar înainte a fost Preşedinte al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) compatriotul nostru, marele N. Titulescu.

În cadul acestui grup de studii s-a elaborat şi editat un Manual de Proiectare al Reţelelor de Telecomunicaţii care a fost pus la dispoziţia tuturor Administraţiilor de Telecomunicaţii din lume.

În perioada 1980-1985 am fost Coordonator Naţional al Proiectului de Dezvoltare Regională de Telecomunicaţii, proiect finanţat de către Uniunea Internaţională de Telecomunicaţii.

In anul 1985 am fost Lector al Organizaţiei Internaţionale de Telecomunicaţii (ITU).

In perioada 1980-1990 am fost Responsabil al părţii romane în cadrul Organizaţiei Internaţionale pentru cercetări în domeniul comunicaţiilor spaţiale din cadrul ţărilor Central şi Est Europene.

Mai mulţi ani la rînd am fost inclus in Enciclopedia mondială « Who’s Who in the World » (cine este cineva in lume).

În anul 1995 am primit o Diplomă pentru ColaborareTehnico Ştiinţifică Internaţională exemplară din partea unei foarte vechi şi renumite Instituţii de cercetare din Europa, respectiv cu ocazia Aniversării Centenarului Institutului de Cercetari în Poştă şi Telecomunicaţii (PKI ) din Budapesta.

Am colaborat şi am condus mai multe delegaţii ale Romaniei la Conferinţe în domeniul Colaborării Tehnico Ştiinţifice Internaţionle.

Multe din concedii le-am petrecut la casa parintească din comuna Goicea. O imagine care ilustrează că nu mi-am uitat originea mea de goicean nici în această perioadă şi niciodată,o reprezintă imaginea din fotografia de mai jos.

Eu în ţinută lejeră de goicean, intr-unul din concediile petrecute acasă

În fotografia de mai jos este arătata una din multiplele ipostaze ca participant şi şef al Delegatiei de Specialişti în Telecomunicaţii a Romanaiei la Conferinţe Internaţionale

Conducător al delegaţiei romane la conferinţa internaţională în domeniul Telecomunicaţiilor

În perioada 1997-2003 am fost Profesor la Universitatea din Piteşti – Facultatea de Electronică şi Electrotehnică, titular al  cursului de « Semnale Circuite şi Sisteme » Aici, pe langa activitatea didactică, am elaborat programele pe calculator şi am dezvoltat un foarte modern Laborator Virtual de Circuite Electronice aferent cursului menţionat.

Pe lîngă activitatea de mai sus m-am ocupat intens de Utilizarea Tehnicii de Calcul si Informatice si în special a Internetului.

Am scris si am prezentat numeroase Comunicări în acest domeniu la Conferinţe de specialitate Naţionale şi Internaţionale.

În prezent o parte din lucrări se află introduse şi citate pe Internet ca lucrări ştiinţifice de interes internaţionl.

 Familia

Am fost casătorit cu Victoria Ştefănescu, distinsă profesoară de Istorie şi mai bine de 10 ani Directore a unui prestigios liceu de Filologie şi Istorie din Bucureşti, azi Colegiul« Iulia Haşdeu » Pe lîngă activitatea didactică deosebit de apreciată a publicat mai multe monografii din domeniul istoriei. Am avut 2 copii:

Rodica Ştefănescu, Doctor Inginer în domeniul Chimiei Industriale, o perioadă de mai mult de 10 ani cercetaror ştiinţific la Institutul de Cercetări Textile din Bucureşti şi ulterior Lector la Institutul Politehnic Bucureşti. Din nefericire a decedat la varsta de 42 ani.

Mircea Ştefănescu, Doctor in Ştiinţe medicale, medic la spitalul Colţea Bucureşti şi Lector (cursul de Informatică Medicală) la Universitatea Politehnică Bucureşti. Este printre extrem de puţinii specialişti din Romania care a primit pe baza de Concurs Internaţional, o bursă de studii şi cercetări de 2 ani (JSPS) oferită de Guvernul Japonez şi în cadrul căreia a lucrat timp de 2 ani ca cercetător ştiinţific la Facultatea de Medicină din Tokyo.

Are numeroase publicaţii şi participări la Conferinţe de specialitate, dar şi lucrări incluse şi printre cele mai citate pe Internet. Domeniul său de interes şi de cercetare în care şi-a elaborat şi teza de doctorat a fost utilizarea tehnicii de calcul în domeniul medicinii şi în special al elaborării unor programe de calculator pentru ajutorul medicilor în procesul de Diagnosticare şi tratament medical

In anul 2005 am fost onorat cu Diploma de Cetăţean de Onoare al comunei Goicea.

Cunosc 5 limbi străine respectiv Franceza, Germana, Engleza, Rusa şi Maghiara.

Ca hobby poate fi menţionat interesul meu pentru jocul de şah pe care din păcate din lipsa de timp l-am practicat prea puţin.

Bucuresti, Noiembrie 2015